pretty_deea
New Comer
Data inscrierii: 25/Dec/2006
Mesaje: 9
Localitate: Vaslui
|
 Trimis: 25/12/2006 21:47 Titlul subiectului: Piratii din Krakatoa |
|
|
deci,asta e prima mea poveste postat aici
Astept critici
O privire spre trecut
Acum multi ani,cand piratii impanzeau pamantul atat de mult incat a fost trebuință sa fie ucisi cei mai batrani si cei mai slabi dintre ei,care nu meritau onoarea de a se numi pirati,a existat un pirat puternic,cel mai puternic pirat din cele Sapte Mari.Acest viclean si mandru om se numea Barba Alba.
Barba alba era un pirat destul de batran,gras,cu un nas mare si o privire de-ti ingheta inima.Era imbracat in haine scumpe,din matase peste care erau brodate inca un rand de fire de aur si argint.Avea o sabie lunga ce stralucea atat de puternic,de ziceai ca insusi soarele a coborat pe pamant.Sabia era faurita de preotul din Sfanta Catedrala din Cnosos.Era facuta din argint si putea taia chiar si solzii dragonului ce pazea poarta orasului Biscaia.
Barba alba,era un pirat puternic si de temult deoarece el era singurul ce detinea comoara suprema.Undeva in adancurile pamantului.Mai jos de lava ce unii oameni cred ca impanzeste centrul pamantului,se afla lumea Spiridusilor de Zpada.Acolo,intr-o sala uriasa,cioplita in ghiata se aflau toate comorile lui.O mare de aur si diamante erau bine ascunse de vandalii ce ar fi daramat totul in jur numai sa puna mana pe acele nemarginite averi.Dar ceam mai de pret era Coroana Sirenei.O coroana finuta,cioplita in trei colturi din lemn luat dintr-o cranga a celui mai batran copac ce traia in acea lume.Nu era impodobita cu diamnate sau faurita cu aur.Singurele ornamente erau doua crengute ce au rasarit din lemn,pe care crescusera doua flori albe.Dar totusi acea coroana insemna suprematia,iar cel ce o detinea,putea sa faca orice.De dorea sa distruga lumea,asta se intampla.De dorea sa coboare luna pe Pamant,asta se intampla.Nu conteaza oricata de lipsite de noima erau dorintele,cooana le indeplinea.
Singura dorinta ce nu ar fi putut fi inteplinita,este ca cel ce o detina sa aiba putearea coroanei fara a o purta,sau chiar mai mult.Coroana Miror avea si ea limitele bunavoientei,dragostei,supunerei.....Singurul lucru la care nu ii putea stabili o limita,era lacomia.
Intr-o zi cand Barba Alba nu era acolo,spiridusii zapezii saturati de autonomia regelui lor,s-au decis sa ia coroana,ca sa li se indeplineasca lor dorintele.Din pacate nici unul nu avea curaj sa o poarte.Era ceva nespus de ciudat pentru ei.Pana intr-o zi cand unl dintre ei,plin de curaj si aventuros se incumeta.Se urca rapid pe tron,fara a cugeta pentru a nu se razgandi si puse coroana in cap fara sa-si dea seama.
-Ah!!!Dece tu?Esti ata de rece!Hai spune odata dorinta!Mai repede ca nu am toata ziua!spuse coroana
-Aaaaa........Pai nu prea stiu.Voi ce ziceti?intreba spiridusul cam nedumerit
-Offffff!Barba alba cerea neincetat cate ceva,iar voi nici macar nu stiti ce va doriti!spuse coroana
Dar in timp ce toti se gandeau,iar coroana astepta putin iritata,Barba Alba tranti usa si intra in camera.Cand vazu ce se intampla,nici nu mai statu pe ganduri.Isi scoase sabia si incepu sa alerge cu viteza sprei ei.Unii i s-au impotrivit incercand sa-l opreasca din drum arancand cu bani,diamante chiar si cu geata.Dar sabia era defapt faurita dintr-o raza de soare,iar lor le era frica de caldura,asa ca s-au ferit de graba din drumul ei.Dar inainte ca Barba alba sa ajunga la indraznetul spiridus,acesta rosti:
-Mi-as dori,sa se nasca un baiat neinfricat care sa ne poata scapa de tirania acestui pirat...................!!!!spuse spiridusul cel indraznet.O lumina puternica incepea sa cuprinda incaprerea.Toti dispareau.....Barba Alba...spiridusii...comorile...chiar si coroana,dar nu fara ca aceasta sa spuna"Da....Inteligenta alegere.Sa-mi dai cu picioruldaaaa..."
.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Despartirea de echipaj
Era o zi de marti.Oceanul era linistit ca vantul intr-o zi de vara.Nasturelul hainei albastrui a aprut,iar zanele ce locuiau pe razele lui aruncau cu sclipici spre apa oceanului.Aceasta stralucea ca o aurora boreala lipsita de culori.Pe o nava mare,ce avea cioplita pe cele doua parti doua sirene,catargul era foarte inalt si gros ca sa nu fie doborat de furtunicu panzele fluturau in bataia vantului,iar nava se deplasa usor pe fata oceanului era mare veselie.O melodie vesela la acordeon impanzea tot vasul.Cativa oameni,imbracati in haine colorate,cu barba,mai tineri,mai batrani,dansau si se veseleau.Era mare petrecere.Pacat ca era o petrecere de adio.
Pe punde,la o mica masa,dou dintre pirati...unul gras,cu barba lunga si rosie,imbracat intr-o haina frumoasa din epidermă neagra,cu o sabie bine asezata la braul,care avea niste dinti mari printre care s-a strecurat si unul de aur; si unul mai micut,chel,plin de muschi,imbracat intr-o haina marinareasca,cu un pistol legat de pantalonii verde-nchis,cu cercel in spranceana si o tigara tinuta strans intre degetela mainii stangi,se jucau sah si erau foarte calmi,desi urma ultima miscare.Jimi,piratul cel gras fau o mutare parca imposibila si castiga,iar Mic,nici nu isi putea crede ochilor.Nu stia acea miscare si fusese mandru ca a putut sa o vada.
-Gimi baiete...sunt mandru ca am jucat cu tine.Dupa cele doisprezece partide ce le-am jucat cu tine,nu stiu dac am mai tinut mintre vreo miscare,dupa cea vazuta acum.Chiar sunt mandru ca am jucat cu unl ca tine.Ma duc sa aduc niste beri cu care sa ne stingem gatlejurile uscate!spuse Mic,mai fericit ca a pierdut si a vazut o asemenea miscare decat ar fi castigat,si nu ar fi invatat ceva nou.
Iat aca Mic se intoarce cu doua halbe de bere,se aseaza la masa oferindu-i binenteles o halba si prietenului sau Jimi si incep sa discute.Gimi parea un pic suparat si dezamagit.
-Ce ai prietene?Ce gand te apasa?intreba Mic cu un zambet schitat
-Prietene Mic...off,sa stii ca asta e una din cele mai grele zile din viata mea.Azi Jack implineste optasprezece ani,asta e o petrecere de adio,noi ne vom desparti de el...si...si cel mai rau lucru..e...e ca eu am fost incredintat sa-i spun asta lui Jack.Este o onaore primita din partea capitamului Merac,tatal lui Jack,dar de la oricine ar fi venit incredintarea,tot la fel de greu mi-ar fi fost...Stau si ma gandesc...de cand Jack era doar un mic pirat ce alerga cu mica-i lui sabie de jucarie.Imi amintesc cum alergam ei dupa el,atunci cand imi fura pistolul,sabia,chiar si cand fura praful de pusca.Ce vremuri frumoase.E greu sa implinesti optasprezece ani si sa devii capitan.Dar asta e legea piratilor.Orice capitan,se desparte de echipajul actual si incepe sa cutreere omenirea ca sa-si gaseasca unul nou...sa-si faca prieteni si dusmani,chiar sa-si gaseasca o sotie...Dupa ce a muri Merac,eu am fost ca un tata pentru Jack.Un tata rau care nu a stiut sa-l atentioneze din vreme ca in ziua in care va implini optasprezece ani ne vom desparti,ca sa prinda putere si sa se imbarbateze.Tare greu imi vine sa ma gandesc la reactia lui cand ii voi spune asta.Nu cred ca se va imbarbata asa repede...dar inainte sa continue sa mai spuna ceva Mac il oprise
-Dar sa nu uiti ca Jac e fiul lui Merac care e stra stra nepotul celui mai detemut pirat ce a exstat vre data.Asa cum si Mecar a fost pe aproape sa-l ajunga pe Barba Alba,tu chiar nu crezi ca Jack va fi suficient de barbat sa accepte despartirea?Pirat fricos!spuse Mic
-Cum ai spus????Eu,pirat fricos??Nici intr-o mie de ani!!!spuse Gimi putin iritat.
-Am spus pirat fricos!repeta Mic
-Te provoc s-o mai spui o data!continua Gimi
-Bine!...Pana si bunica mea e mai curajoasa!continua foarte hotarat Mic
-Bine!Gata!!!Pana aici!Am sa ma duc chiar acum sa-i spun adevarului lui Jack.Nici macar Balena Alba nu m-a speriat...dapai un amrat...o amarata de...de despartire,ca de propiul tau fiu...spuse Gimi aproape cu glasul stins.Aaaaaa....iar incep?Ma duc!Ma duc sa-i spun adevarul lui Jack!Ma duc,ma duc,ca pe cele sapte mari cu o barca...si continua sa spuna acelas luru pana ajunse la o usa pitita intr-un colt mai intunecat.
Trase un pic cu urechea si nu auzi decat un sunet ce semana cu un scrijelit de pana pe o foaie de carte.Probabil scrie.Mai bine nu-l deranjez.Pirat fricos!Pana si bunica mea e mai curajoasa!"Ahhhh!Mic fiu a lui Gondor....offf...!Dar trebuie sa recunosc ca are dreptate.Poate eu sunt fricos!Nu nu nu!!!Gata!Intru!spuse Gimi
Usa se deschise cu un sacrtait usor.Gimi privi in incaperea destul de mare,nu prea impopotonata.Avea doar un arc si cateva pistoale pe un perete.Pe celalalt avea tabloul tatalui sau si cateva sabii.Iar in fund un birou mare,cu cateva carti asezate pe el,se mai aflau acolo o calimara,cateva pene si o carte pe care o scrie chiar tanarul Jack.
-Jack baiete!Te deranjez?intreba Gimi
Tanarul baiat cu parul saten,ochii caprui,imbracat intr-o vesta de tegument de lup cu panaloni maronii si cu o palarie marinareasca,marea si neagra se intoarse usor si ii spuse cu un glas prietenos:
-Nu!Binenteles ca nu batranul meu prieten si "tata"!Cu ce vant pe aici?Cum merge petrecerea?intreba Jack fericit
Gimi il primi trist pe Jack.SE scufunda in ganduri amare,privirea i se impaienjena,ochii i se umpleau de lacrimi incet,cate o picatura.Pana la urma se intoarse foarte ciudat spre Jack si spuse:
-Jack...baiete!Ce iti doresti tu cel mai mult pe lume?
-Pai,as vrea sa am propiul meu echipaj,asta fiind dovada ca am crescut si m-am maturizat si as mai vrea,sa raman pentru tot deauna cu tine.Nua s vrea ca nimeni si nimic sa ne desparta vreo data!spuse Jack in timp ce vocea i se auzea din ce in ce mai incet.
-Aici...intervine ceva cumplit de important.Vezi tu...?Astazi implinesti optasprezece ani.E ziua cea mare in care devii capitan!Si...si...Gimi nu mai putea continua.Deja suvoaie de lacrimi se coborau din ochii lui mici.Si...
-Si astazi,prietene Gimi...continua Jack.Azi ne vom desparti.Caci ca indiferent ce conducator,atunci cand vine vrenea de a deveni capitan,se va desparti de familia actuala si isi va cauta alta.Dar,sa stii "tinere" Gimi,ca eu nu ma voi lasa.Voi continua si cel mai important lucru este ca ma voi intoarce inapoi la portul Crosos.Voi doar sa ma asteptati acolo,pentru ca va promit ca nimic nu ne va rupe prietenia.
Gimi incepu sa zambeasa la auzul acestor vore,apoi se imbratisara.Nu mai era nevoie sa-l intrebe pe Jack de unde stia toate aceste lucruri,pentru ca deduse ca neinfricatul sau tata i-a spus asta inainte de vreme.
Petrecerea a trecut repede iar zorii celei de-a doua zi si-au aratat fata.Fara a mai sta la taclare,tot echipajul s-a suit in barci îndeajuns de mari,si-au luat la revedere de la micul Jack ce va necesită sa inoate printre valurile oeanului vietii ca sa devina capitan si sa se reintoarca la portul Crosos si sa traiasca iar in pace si liniste. |
|
